Capitolul 1
Ce sunt instrumentele de percuție
Instrumentele de percuție sunt cele care scot sunet când sunt lovite, scuturate sau frecate. Sunt cele mai vechi instrumente din lume, pentru că un om putea face muzică doar cu două bucăți de lemn.
Specialiștii le împart în două mari grupe. La prima, sunetul vine dintr-o piele întinsă, numită membrană. La a doua, vine chiar din corpul instrumentului, care poate fi din lemn sau din metal.
Mai există o împărțire, după felul în care sună. Unele instrumente dau note clare, ca o melodie. Altele dau doar un zgomot cu ritm, dar ritmul ține toată muzica la un loc.
Fără percuție, o orchestră nu ar ști cât de repede să cânte.Mai departe: tobele
Capitolul 2
Instrumente cu membrană
Toba este instrumentul pe care îl știm cu toții. O piele sau o folie se întinde peste un corp gol, iar când o lovești, aerul din interior face sunetul mai puternic.
Toba mică
Toba mică are sub piele niște fire de metal, numite corzi. Ele vibrează odată cu pielea și dau sunetul sec și ascuțit pe care îl auzim în marșuri. Se cântă cu două bețe și intră în orice set de tobe.
Timpanele
Timpanele sunt niște cazane mari de aramă, acoperite cu piele. Ele pot da note, fiindcă pielea se întinde mai tare sau mai încet cu ajutorul unei pedale. Într-o orchestră sunt de obicei două până la cinci.
Djembe
Djembe vine din Africa de Vest și se cântă doar cu mâinile. Are forma unui pahar și o piele de capră. Lovită în mijloc, dă un sunet adânc, iar lovită la margine, unul mai ascuțit.
Capitolul 3
Instrumente cu lamele
La aceste instrumente nu mai există nicio piele. Sunetul vine din bare de lemn sau de metal, așezate ca la un pian și lovite cu ciocănele.
Xilofonul
Xilofonul are lamele de lemn de lungimi diferite. Cu cât lamela e mai scurtă, cu atât nota e mai înaltă. Sunetul lui e uscat și vesel, ca niște ciocănituri.
Marimba
Marimba seamănă cu xilofonul, dar sub fiecare lamelă are un tub gol. Tuburile fac sunetul mai cald și mai lung. Poți vedea una în poză, cântată de o formație întreagă.
Clopoțeii
Clopoțeii, numiți și glockenspiel, au lamele de metal. Sunetul lor e subțire și strălucitor, ca de cristal. Se aud bine chiar și peste o orchestră mare.
Capitolul 4
Percuția în orchestră
În orchestră, percuționiștii stau în spate, dar au cele mai multe lucruri de cântat. Unul singur poate schimba zece instrumente într-o seară.
Cinelele sunt două discuri de bronz, lovite unul de altul sau cu un băț. Un singur sunet de cinel poate marca vârful unei piese.
Triunghiul este o bară de oțel îndoită, atârnată de un fir. Sunetul lui e mic, dar clar, și se aude de la mari distanțe.
Tamburina se scutură sau se lovește cu palma. Are mici plăci de metal pe margine, care zornăie.
Dirijorul se uită la percuție când vrea ca muzica să crească.Cuvinte de reținut
Capitolul 5